În lumea vastă a producției de precizie, miezurile de supape, ca componente cheie ale sistemelor de control al fluidelor, nu se bazează doar pe tehnologia de procesare precisă pentru a-și îmbunătăți performanța, ci se bazează și pe legătura importantă a tratamentului termic. Tratamentul termic, ca o transformare profundă a structurii interne a materialelor metalice, are o valoare incomensurabilă în îmbunătățirea durității, rezistenței la uzură și chiar a proprietăților mecanice generale ale miezurilor supapelor.
Când vorbim despre fabricarea de precizie a miezurilor de supape, primul lucru care ne vine în minte este prelucrarea cu strung de înaltă precizie și controlul dimensional strict. Cu toate acestea, precizia adevărată nu se oprește aici. Pentru a îmbunătăți durabilitatea și fiabilitatea miezurilor supapelor, procesul de tratament termic este ca o revoluție internă atent planificată, schimbând în liniște natura cuprului. Printr-o serie de procese fizice complexe, cum ar fi recoacere, călire și revenire, structura internă a cuprului este remodelată, oferindu-i proprietăți mecanice mai bune.
Recoacerea este primul și cel mai blând pas al tratamentului termic. În acest proces, materialul de cupru este încălzit la o anumită temperatură și apoi răcit lent. Scopul principal al acestei etape este de a elimina stresul rezidual generat in timpul prelucrarii si de a face ca materialul sa ajunga intr-o stare mai stabila. Cuprul recoapt nu numai că reduce riscul de deformare și fisurare cauzate de concentrarea tensiunilor, dar pune și o bază bună pentru prelucrarea ulterioară și tratamentul termic.
Dacă recoacerea este o mângâiere blândă, atunci stingerea este o schimbare drastică. În această etapă, cuprul este încălzit rapid la o temperatură ridicată și imediat scufundat într-un lichid de răcire pentru o răcire rapidă. Această schimbare extremă de temperatură determină o modificare drastică a structurii interne a cuprului, formând granule mai fine și o microstructură mai densă. Prin urmare, duritatea cuprului stins este îmbunătățită semnificativ, iar rezistența la uzură este mult îmbunătățită. Totuși, călirea aduce și anumite efecte secundare, adică duritatea materialului va scădea.
Pentru a compensa pierderea de duritate cauzată de călire, a luat ființă procesul de revenire. În timpul procesului de revenire, cuprul stins este încălzit la o temperatură mai scăzută și menținut cald pentru o perioadă de timp, apoi răcit lent. Scopul principal al acestei etape este de a elibera stresul din interiorul materialului prin procese adecvate de încălzire și răcire, favorizând în același timp creșterea și recristalizarea boabelor. După călire, materialul de cupru nu numai că păstrează duritatea ridicată și rezistența la uzură după călire, dar restabilește și duritatea într-o anumită măsură, realizând un echilibru bun între duritate și tenacitate.
După această serie de procese complexe de tratament termic, proprietățile mecanice ale miezului supapei au fost îmbunătățite semnificativ. Duritate mai mare și rezistență la uzură înseamnă că miezul supapei poate menține o durată de viață mai lungă în medii dure de lucru; iar rezistența bună asigură că miezul supapei nu este ușor deteriorat atunci când este lovit sau vibrat. În plus, tratamentul termic îmbunătățește și rezistența la coroziune a cuprului și îmbunătățește și mai mult fiabilitatea miezului supapei.
Tratamentul termic, ca parte indispensabilă a fabricarea de precizie a miezurilor de supape , dă cuprului o viață nouă cu farmecul său artistic unic. Printr-o serie de procese fizice complexe, cum ar fi recoacere, călire și revenire, structura organizatorică internă a cuprului este remodelată și proprietățile mecanice sunt îmbunătățite semnificativ. Aceasta nu este doar o înțelegere profundă și o aplicare a științei materialelor, ci și o interpretare perfectă a spiritului producției de precizie. În zilele următoare, odată cu progresul și inovarea continuă a tehnologiei de tratare termică, avem motive să credem că performanța miezului supapei va fi și mai bună și va contribui mai mult la dezvoltarea sistemelor de control al fluidelor.
